Această Mănăstire  are hramul „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Sf.Impăraţi Constantin şi Elena”. Aşa după cum este cunoscut  în trecutul îndepărtat şi în judeţul Gorj creştinismul  a luat o amploare deosebită . Au început să se construiască lăcaşuri de închinăciune aproape în toate  aşezările. Preocupări în această direcţie au existat  şi-n comuna Borăscu, dar aceste lăcaşuri sfinte au fost ridicate îndeosebi din iniţiativa şi cheltuiala unor domnitori sau de către  unii fruntaşi ai boierimii. În  satul Borăscu  familia de boieri Săvoiu  s-a preocupat  de ridicarea unor lăcaşuri de cult bisericesc  din centrul satului Borăscu , ctitorită în 1842, dar şi a bisericii din Dealu Mare, din cimitirul Guranilor ctitorită în 1880. La toate aceste biserici un ajutor  substanţial l-au dat şi sătenii satelor  comunei  Borăscu, cu braţele, atelajele sau cu mici ajutoare materiale.

Aşezare

Mânăstirea Dealu Mare se află la 65 km de Târgu-Jiu reşedinţă de judeţ. Este aşezată în extremitatea estică a satului Borăscu, pe Dealu Mare, de la care şi-a luat numele. Se situează pe culmea dealului la o altitudine de 326,5 m. Această mânăstire se află izolată în mijlocul unei păduri de foioase unde predomină stejarii. La această mănăstire se poate ajunge pe 2 căi: una pornind din satul Borăscu, se merge pe un drum nemodernizat, pe o distanţă de peste 5 km până la o fântână şi apoi drumul face curbă în partea stângă, care are legătură cu drumul care vine de la Turceni . Pe coama acestui deal se află construită mânăstirea Dealu Mare. Drumul până la această mănăstire, atât din partea spre Borăscu sau dinspre Turceni, este  nemodernizat. Pentru cel care vrea  să viziteze această mănăstire, dacă merge pe jos , este o plăcere. Călătorul are posibilitatea să vadă frumuseţile naturii, mai ales primăvara, când pădurea este înfrunzită, cu o gamă bogată de flori, şi să audă cucul cântând.

Istoricul bisericii

Răsfoind un material semnat de doctor Virgil Feyer, intitulat „ Noi identificări de lucrări religioase ale pictorului bănăţean Nicolae Popescu”am aflat amănunte  foarte importante privind construcţia şi pictura bisericii din Dealu Mare. În Arhivele Statului din Târgu-Jiu există o cerere din 20 mai 1873 ,adresată de Constantin Săvoiu, episcopului Atanasie al Râmnicului prin care C. Săvoiu îi solicită aprobarea pentru construirea unei bisericuţe pe moşia sa din Borăscu, în a cărei subterană să-şi depună rămăşiţele pământeşti ale  lui şi familiei sale. Această cerere i s-a aprobat, cu condiţia depunerii unui act de asigurare  a întreţinerii sale. Constantin Săvoiu a fost un boier cu tendiţe liberale, a avut strânse legături cu generaţia paşoptistă , fiind arestat la  21 decembrie 1853, pentru relaţiile sale  epistolare cu generalul Magheru , aflat în exil la Viena. După ce familia Săvoiu  a construit o biserică în satul Borăscu , s-a îngrijit şi de construirea unei capele  pe  Dealu Mare, construind în total  7 biserici, unele şcoli elementare şi altele. Amplasată pe culmea Dealului Mare , aparţinător comunei Borăscu ,bisericuţa construită este de factură neolitică, cu 3 frontoane şi o exedră hemiciclică şi o turlă  octogonală. Privind istoricul bisericii Dealu Mare  , în sinodul  încheiat în Borăscu la 5 noiembrie 1982, între Sfânta Episcopie  a Craiovei şi parohia Borăscu se arată : „Această Sfântă Biserică cu hramul  Adormirea Maicii Domnului a fost zidită în jurul anului 1865 pe locul numit Dealu Mare , care într-o denumire populară se cheamă „Cioaca lui Surcel” , este ctitorită şi înzestrată de către fostul membru al divanului Ad-hoc care a votat Unirea din 1859. Constantin Săvoiu ,fost senator al judeţului Mehedinţi, a decedat la Viena , în 1878 , a fost adus apoi în racla ce se află în cavoul sub altarul sfântului locaş din Dealu Mare. Din punct de vedere arhitectonic, planul bisericii din Dealu Mare,  cât şi pictura, sunt executate de maestrul  Ştefan Popescu din Timişoara, este clasic italian. Învelitoarea acoperişului este din tablă galvanizată. Din cauza ruinării caselor de pe lângă mănăstire,  acest sfânt locaş,nemaifiind în siguranţă  şi ajungând într-o stare deplorabilă, păstrarea obiectelor de inventar cu bunurile din biserică împreună cu clopotul, au fost împărţite la Sfânta Mănăstire Strâmba, a cărei metoh a fost şi la Sfânta Biserică în anul 1962. Datorită vitregiilor, mânăstirea a fost închisă, monahii au plecat în alte părţi. După 30 de ani  ( 1962- 1992 ) , mânăstirea ajunsese într-o stare jalnică. Prin stăruinţa descendentului Lafcovici Constantin ( Moşulică ), fiul doamnei Magdalena , Mihail Săvoiu, ajutat de preotul Mihail Mataca, paroh al parohiei Gârbov, actualmente pensionar, acest locaş s-a redeschis şi redat cultului prin înalta binecuvântare a I.P.S. Mitropolit Teoctist, la 21 mai 1977, iar  obiectele aflate în păstrare la biserica din Borăscu ,inclusiv clopotul  cât şi o parte dintre cele aflate la Sânta Mănăstire Strâmba,  au fost readuse la această Sfântă Mănăstire.

Pictura

La această Biserică pictura a fost executată de bănăţeanul Nicolae Popescu. La intrarea în pronaos se observă un fragment de pictură murală, reprezentând „Adormirea Maicii Domnului”. Iconostasul din interiorul bisericii este deosebit de frumos  şi în general bine păstrat. În registrul icoanelor împărăteşti de la stânga la dreapta, se distinge pictat tabloul  „Arhanghelul Mihail”, într-un medalion oval, icoană în ulei pe pânză, lipită pe su­port  de  lemn, reprezentând pe „Sfânta Marie cu Pruncul”. Pe uşi este „Bunavestire”, iar între uşile împărăteşti şi uşa diaconească, în partea dreaptă, este o icoană de dimensiune  mare, re­prezentând pe Iisus Hristos cu steagul biruinţei. Cât priveşte icoanele de praznic, au fost bine conservate, cuprinzând scenele religioase: „Naşterea Domnului”, „Botezul Domnului”, „Sfânta Treime”, „Înălţarea la ceruri” şi „Pogorârea Duhului Sfânt”. În registrul praznicelor, demn de con­semnat se află tabloul „Răstignirea”, flan­cat de două medalioane „Fecioara Maria” şi „Sfântul Ioan cel Tânăr”, precum şi alte icoane cu „Adormirea Maicii Domnului” şi „Coborârea de pe cruce a lui Iisus Hristos”. În general, pictura Mănăstirii Dealu Mare depăşeşte neoclasicismul romantic, având şi elemente manieristice şi barocă, picto­rul Nicolae Popescu evoluând spre esenţializarea desenului şi restrângerea culori­lor. Biserica de la Dealu Mare a funcţio­nat ca o biserică particulară a familiei boierilor Săvoiu, a zidit-o şi a întreţinut-o până în anul 1941. După această dată, printr-o decizie a Sfântului Sinod, biserica a fost declarată Schit, care a fost deservit de călugări până în anul 1962. Până în anul 1977, Biserica a fost  închisă (15 ani), iar obiectele de cult au fost împărţite la Mânăstirea Strâmba – Jiu şi la Biserica din Borăscu.  Prin grija lui Lafcovici Constantin, fiul doamnei Magdalena Săvoiu, Biserica a fost redeschisă la 21 mai l977. La 1 februarie 1992, biserica de la Dealu Mare  a redevenit Mânăstire, printr-o hotărâre a Mitropoliei Olteniei, susţinută de către Preasfinţitul Damaschin Severineanul, un om al locului. Datorită preocupărilor măicuţelor de la Mănăstirea „Sfânta Treime” din Strâmba – Jiu, s-au curăţat toate obiectele de cult şi pereţii Bisericii, iar împreună cu stareţul Marina Gligor şi părintele ieromonah Irineu Dobre, au urgentat lucrările strict necesare de restaurare şi amenajare, astfel încât la 21 mai 1992, de praznicul „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, Preasfinţitul Damaschin Severineanul a ţinut slujba de sfinţire a localului şi de cinstire a hramului Mânăstirii. Ca slujitori la acest sfânt lăcaş, în decursul anilor,au fost preoţii şi câtăreţii din parohiile învecinate, după cum urmează : preot Constantin Pompilian – Turceni, preot Ioan Dănău – Gârbov, preot Ioan Boştină  – Calapăru , preot Marin Mataca –Gârbov  ( 1933-1937 ) şi alţii. Despre ultimele pâlpâiri de viaţă monahală de la Mânăstirea Dealu Mare s-au păstrat unele  povestiri ale lui Caravan Gheorghe din Vladimirii Gorjului,care  a locuit şi a muncit la acest locaş 2 ani pe moşia mânăstirescă pâna în anul 1963. Acesta menţiona că în stânga aleii au locuit călugării . Mai avea un pătul , loc de muncă în partea de sud a bisericii , o vie , pomi fructiferi şi o grădină de legume . Mânăstirea avea porţi mari şi una mică ,toate din lemn , acoperite cu şindrilă. Între anii  1963 -1977  lăcaşul bisericesc din Dealu Mare a fost închis. Dar s-a asigurat numai paza acestuia care a fost plătită de Arhiepiscopia Craiovei . Din  1977 şi până în 1985 n-a mai fost paznic . Din 1985 este numit paznic Mitroi N.Ion până în 1990 când mânăstirea s-a redeschis , redându-se  vieţii mohahale. Între anii 1963 – 1977 s-a produs degradarea dependinţelor şi a bisericii . Prin grija I.P.S.P. Mitropolit Nestor Vornicescu şi cu aprobarea Sf.Sinod, la 1 aprilie 1992, se redeschide biserica Dealu Mare având hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” ridicându-se în apropiere construcţiile specifice desfăşurării în bune condiţiuni a activităţii monahale. În faţa bisericii  ,câţiva metri la vest, se află un frumos obelisc  din marmură neagră de cca 2 m înălţime, de forma  unui trunchi de piramidă, pe faţa căruia se află semnul crucii   şi este dăltuit  următorul înscris : „ Aici se odihneşte Emanoil C. Săvoiu ,născut în 1844 –mort în 1892”, iar mai jos :  „Aici se odihneşte întru Domnul , Maria E. Săvoiu , născută la Paris în anul 1859, care  a încetat din viaţă în Borăscu în anul 1932.” Principala  preocupare a  acestor măicuţe  a fost  amenajarea bisericii, curăţându-se toată pictura care  a fost apoi repictată  şi crearea unor condiţii mai bune  pentru desfăşurarea slujbelor religioase , crearea de dependinţe pentru locuit  şi construirea unei  puternice gospodării anexe. După amenajarea bisericii în interior, s-a trecut  la construcţia corpului de clădiri, respectiv a chiliilor, care să satisfacă în prima urgenţă nevoile personalului monahal : cazare, masă, lumină electrică, telefonie, asigurarea  cu apă potabilă etc. Între anii 1992-1993, au locuit şi desfăşurat activitatea duhovnicească la mânăstirea Dealu Mare  un număr de 4 călugări . Acum sunt 12 măicuţe  cu vârstele  între 25 şi 35 ani. Începând cu anul 1996, mânăstirea s-a organizat cu stăreţie proprie, stareţă fiind monaha  Pahomia Pascu, care conduce şi coordonează  toate activităţile duhovniceşti  şi de bună gospodărire a acestui locaş sfânt. O grijă importantă a obştei acestei mânăstiri a fost amenajarea  subsolului .Coşciugele existente în aceasta  sunt 6 la număr, care se află în peretele din dreapta intrării, pe zidul făcut s-au aplicat 2 plăci de marmură  consemnându-se numele decedaţilor:

Placa din stânga – Săvoiu C. Constantin, – Săvoiu Aneta  , născută baron von Guma, -Sănătescu Elena , nascută  Săvoiu, -Boronescu Ana.

Placa din drepata -Săvoiu C . Constantin, 1812-1877, ctitorul mânăstirii Dealu Mare – Săvoiu Ecaterina ,născută Frumuşanu  1815-1816.

Mânăstirea Dealu Mare, folosind cu pricepere mijloacele financiare, cât şi prin munca nemijlocită  a acestei obşti, a reuşit ca în perioada anilor 2003-2006 să finiseze  noul corp de chilii, clădirea cu 3 nivele , satisfăcând la un nivel modern toate necesităţile unui locaş de cult religios. A fost refăcută  încălzirea  centrală . S-a construit o cochetă  clădire unde se află centrala şi veşmintăria. Pentru perioada următoare se va restaura pictura bisericii. În partea de sud vest a mânăstirii s-a amenajat un cimitir pentru obştea monahală. Datorită faptului că la această mănăstire  activitatea  nu s-a desfăşurat cu continuitate , sunt puţine cărţi , doar unele  ceasloave vechi. Mânăstirea  Dealu Mare  a primit ca titlu de proprietate  30 ha pădure  şi mai deţine 4 ha de teren neproductiv. Terenul care este în grădina de pe lângă acest locaş este bine gospopdărit  de pe  obştea acesteia  cu unele culturi , îndeosebi cu legume şi zarzavaturi.

După frumuseţea locului unde se află această  mănăstire , ea ar putea fi mai mult vizitată de către credincioşi dacă s-ar asfalta drumul care duce spre acest locaş şi s-ar introduce mijloace de  transport continuu până la acest obiectiv religios. Până acum această mănăstire a fost  şi este vizitată de credincioşi  mai mult în anotimpul călduros, când nu sunt precipitaţii, deoarece pe aceste locuri nu pot circula maşini din cauza drumului defectuos. Prin clopotul acestei mânăstiri, care-şi propagă sunetul la peste 10 km^2, aceasta cheamă şi atrage pe credincioşii din aceste aşezări să participe la slujbele  liturgice,să se roage lui Dumnezeu.

Deşi biserica din acest loc este departe şi izolată  de alte aşezări, prin obştea sa, aici, se înfăptuiesc Tainele Sfinte  solicitate de mulţi credincioşi  pentru care măicuţele se roagă pentru sănătatea şi mântuirea lor.